Nemurire
Albe destine îmi croiesc prin mare,
Aştept pe stânca unui dor tardiv,
Acum că timpul suie către soare
Ascund lumina lui într-un motiv.
blog literar
Omenia: multe fiinţe, puţini oameni
Omenia reprezintă un cumul de calităţi care conferă cea mai importantă titulatură: cea de OM. Totodată, cea mai rară titulatură a zilelor noastre. Şi cea pe care eu o respect cel mai mult. Deşi pare firesc să o deţinem şi să reprezinte fiinţa umană, mulţi tânjesc după alte titulaturi şi au uitat cât de important este să trăieşti dovedind omenie. Degeaba înşiri diplome şi alte merite dacă nu mai cunoşti semnificaţia cuvântului OM.
Goana după bani sau maratonul risipitorilor
Dacă setea de bani s-ar transforma în sete de cunoaștere, atunci mulți ar deveni atotștiutori. Din păcate, goana după bani şi putere înseamnă degradarea fiinţei umane. În prezent decurge un maraton al risipitorilor în care mulţi aleargă orbiţi să stăpânească banul. Dar banii deţin acel vicleşug prin care îţi pot acapara simţurile. Şi oamenii sunt vicleni, însă banul întrece omul în viclenie.
Invidia sau războiul din întuneric
Invidia este acea strălucire a privirii care ascunde întunecime. Când se întâlneşte întunericul minţii cu întunericul sufletului se declanşează un conflict interior puternic. Şi i-as spune războiul din întuneric. Acesta nu face altceva decât să degradeze fiinţa umană aruncând-o pe căile risipirii.
Invidioşii se vor matematicieni. Ei calculează îndeaproape bunurile altora folosind teoremele întunericului. Dar rezultatele lor nu pot avea exactitate fiindcă ei lucrează cu neştiinţa. Dacă ştiinţa lucrează cu precizie şi corectitudine şi are ca destinaţie adevărul şi lumina, invidia lucrează cu necinste şi are ca destinaţie neadevărul şi întunecimea.
Amintirile şi locul lor în suflet
Amintirile sunt călătorii reversibile ale sufletului. Ne putem reîntoarce în locuri pline de emoţii sau revedea chipuri dragi nouă atunci când ne este dor. Şi dorul poate străbate timpul şi spaţiul într-un mod unic. Retrăim clipe de neuitat şi înţelegem că amintirile şi-au găsit un loc în sufletul nostru şi vor rămâne mereu acolo chiar dacă în ele se ascund nu doar bucurii, ci şi tristeţi. Fiecare amintire păstrează în ea o emoţie, o imagine, o stare. Clipe care au rămas în loc doar pentru că au o semnificaţie deosebită pentru sufletul nostru. Cine nu are amintiri poate fi considerat sărac şi trebuie să ne construim amintiri pentru că ele vor fi casa noastră mai târziu.
Între inimă şi raţiune
Poate că inima raţiunii este ca inima să nu aibă raţiune. Toţi refuzăm să ne tratăm atunci când ne îmbolnăvim de iubire. Chiar dacă raţiunea vrea să îşi joace rolul de doctor, rămânem pacienţii iubirii în clinica misterelor. Cel mai puternic raţionament cred că rămâne acela de a iubi. În lipsa raţiunii se trage cortina, dar în lipsa iubirii se stinge lumina. De aceea cred că glasul inimii redă coloana sonoră a vieţii noastre.
Sonetul tăcerilor
De ce iubirea uneori ne doare
Şi lacrime se-ascund între păcate
Când sufletele noastre vinovate
Deplâng lumina într-o inserare?
Talentul, o esenţă greu de stăpânit
Astăzi, din păcate, multe talente se risipesc cu talent. Cred că izvorul fiecărui talent trebuie să fie originalitatea. Aceasta nu înseamnă neapărat noutate, ci tehnica de a transforma comunul în deosebit. Şi asta presupune şi inteligenţă, o altă coordonată necesară în dezvoltarea lui. De aceea, el înseamnă o inteligenţă specială, manifestată, cum spunea Nicolae Iorga. Fără originalitate nu se poate remarca, iar fără muncă dispare în neant. Dar originalitatea a devenit o raritate.
Simplitatea oamenilor deosebiţi
Simplitatea este o trăsătură complexă şi cât mai rară în ziua de astăzi când mulţi caută să iasă în evidenţă prin fel şi fel de mijloace, desigur nu de lăudat. Haine şi masini scumpe, opulenţă în toate sensurile cuvântului, dar unde e adevărata strălucire? Unde sunt calităţile care îl fac pe om cu adevărat deosebit? Să porţi o haină deosebită înseamnă să te remarci prin altruism, demnitate, personalitate, inteligenţă, caracter, educaţie, cinste ori talent. Poate că nu se mai pune preţ pe aceste calităţi, dar ele vor rămâne mereu definitorii pentru un om special. Educaţia şi demnitatea sunt maşinile cu care se plimbă, iar bunul simţ este croitorul său.
Prietenia, cât mai costă şi cum se vinde
Prietenul la nevoie se cunoaşte sau prietenul te mai cunoaşte doar când are nevoie de tine? Deşi nu se poate cumpăra, totuşi, prietenia se vinde. Sunt mulţi dispuşi să-i pună un preţ. Cu sau fără negocieri, e un produs expus la vânzare şi unii devin comercianţi prin prisma lui. Comercianţi fără suflet: ţin doar la preţ. Trist este că nu îi cunosc preţul cu adevărat.
Prietenia este un simbol. Ea reprezintă un dar nepreţuit. Poţi să râzi alături de mulţi oameni, însă poţi plânge doar pe umărul câtorva. Iar aceştia sunt prietenii adevăraţi. Atât costă ea: un umăr la nevoie, o mână care ţi se întinde necondiţionat, un zâmbet care te binedispune, un sfat bun când eşti la răscruce de drumuri.