Verbul a trebui este unul din verbele cu greutate. El exprimă datoriile morale şi responsabilităţile pe care le avem. Atât faţă de ceilalţi, cât şi faţă de noi. Pentru a trăi frumos trebuie să respectăm un set de reguli şi legi morale. Deosebit de importante. Dar cum şi când trebuie?
În dialog cu mentorul meu – Poetul și publicistul TRAIANUS (Traian VASILCĂU) din Basarabia
De multe ori suntem avertizaţi de specialişti în nutriţie sau cosmetică de existenţa unor ingrediente periculoase în produsele alimentare sau de îngrijire. Sănătatea trupească este foarte importantă. Dar să nu uităm de sănătatea sufletească. Aceasta e primordială. Şi atunci vorbim de alte ingrediente sau factori periculoşi care ne pot afecta nu doar trupul, ci şi sufletul şi raţiunea.
Literatura, ca orice artă, descoperă viaţa, afirma Ion Agârbiceanu. Cei care iubesc literatura pot descoperi adevărata putere a cuvântului. Pot atinge frumuseţile universale şi pot pătrunde în profunzimea lor, înţelegând că din cuvânt se revarsă lumina şi emoţia. Iubirea pentru cuvânt este iubire pentru frumos şi una dintre cele mai frumoase maniere de a explora lumea.
Scriitor, poet, promotor cultural, editor de carte, grafician, redactor şi redactor-şef la mai multe publicaţii, George Roca se dedică literaturii de câteva decenii.
Oamenii sunt trişti şi îngânduraţi. Trec abătuţi pe străzi, cufundaţi în nelinişti şi ignorând ce se petrece în jurul lor. Uită să mai zâmbească şi să se bucure de clipa prezentului. Unde s-au ascuns fericirea şi bucuria vieţii? Cum unde? Pe reţelele de socializare. Aici pluteşte o stare de fericire intensă. E o lume perfectă. Viaţa la superlativ. Oare acesta este raiul?
Nu-i aşa că toamna este un anotimp al sufletului, dar şi un artist talentat? Un tablou expresiv. O poezie profundă. Muzică de excepţie. Artă pură. Vreau să stau de vorbă cu toamna. Am multe rugăminţi şi mărturisiri. O strâng în braţe şi încerc să-i cunosc povestea.
Vine o vreme când meditezi profund la trecerea timpului. Şi pui în balanţă doi termeni: devreme şi târziu. Încerci să defineşti timpul şi constaţi că este cea mai grea definiţie. Te poţi defini ca fiinţă sau poţi defini viaţa folosind expresia timpului, dar profunzimea semnificaţiei lui este nemărginită. Aşa cum este şi el. Timpul stă în nimeni, timpul stă în toate. El este neputinţa şi neajunsul nostru. Iubire, dor, speranţă, amintire, credinţă, regret, voinţă, durere, chemare şi dorinţă. Timpul stă în ceruri, timpul stă în mare. Trebuie doar să strângi în braţe clipa înţelegând că timpul ne uneşte şi tot el ne desparte.
Cât durează să faci rău cuiva? Câteva clipe. Cât durează să faci un bine cuiva? Poate chiar o viaţă. Evident că poţi să faci un bine şi în câteva clipe, oprindu-te lângă un nevoiaş sau oferind cuiva câteva vorbe frumoase, însă de regulă binele se construieşte în timp fiind o realizare.
Sunt multe filme bune şi e greu să faci un top al lor, însă am selectat 5 care m-au impresionat şi pe care le consider deosebite din mai multe motive. Şi nu pentru că au câştigat anumite premii, ci pentru că am descoperit acolo artă adevărată şi artişti adevăraţi care au reuşit să treacă dincolo de ecrane şi să ajungă acolo unde trebuie: la sufletul nostru. Actorii şi regizorii au dovedit excelenţă.
Câteodată ai nevoie doar de o privire care să îţi mângâie rănile. Şi priveşti spre cer, acolo de unde ştii că se revarsă lumina şi mângâierea care te poate alina. Acolo s-au mutat mulţi dintre cei dragi nouă şi locuiesc printre stele. În casa lor e linişte şi libertatea supremă şi, din când în când, ne ating lacrimile de dor. Cu toate astea, ei locuiesc în continuare în noi şi niciodată nu vor părăsi sufletele noastre.
