Încerc să-mi găsesc curajul pentru a analiza teama. E cert că temerile trăiesc în noi, dar noi putem trăi doar controlându-le sau alungându-le. Consider că teama este starea care ne face prizonieri, iar curajul starea care ne eliberează. Să-ţi fie frică este firesc, dar să trăieşti doar cu teamă înseamnă că ai devenit propriul tău rob. Şi mă tem că din ce în ce mai mulţi oameni îşi pun singuri lanţurile robiei.
Ceea ce nu trăim la timp nu mai trăim niciodată, spunea memorabil Octavian Paler. Dar când e timpul potrivit? Când e devreme şi când e târziu? Timpul este o floare căreia îi cad petalele la picioarele noastre. Trebuie doar să le strângem cu răbdare şi înţelepciune. Să nu mai risipim clipele şi să le dăm şansa de a deveni amintiri de neuitat.
Cât durează să faci rău cuiva? Câteva clipe. Cât durează să faci un bine cuiva? Poate chiar o viaţă. Evident că poţi să faci un bine şi în câteva clipe, oprindu-te lângă un nevoiaş sau oferind cuiva câteva vorbe frumoase, însă de regulă binele se construieşte în timp fiind o realizare.
Hai să vorbim de timp şi nepăsare,
Şi de aceste de răni care ne dor,
Hai să vorbim de ierni şi vindecare
Şi de aceste visuri care mor.
E casa noastră numai necredinţă
Şi-n ea se lasă frig şi s-a-nnoptat,
Acum se strigă ultima dorinţă,
Acum vedem cum ne-am executat.
Sunt doi medici pe care nimeni nu îi egalează în tratamente. Un cardiolog specializat în suflete şi dragoste şi un psiholog specializat în purificarea raţiunii prin credinţă. Trupul are nevoie de terapiile lor pentru a cunoaşte adevărata sănătate. Cei doi medici se găsesc la adresa fiinţei tale. Trebuie doar să vrei să îi cunoşti, altfel spus să apelezi la autovindecare. La profunzimile tale. Să te îngrijeşti de sănătatea sufletului şi raţiunii conştientizând că este primordială.
Priviţi, vă rog, cum trece nepăsarea
Şi caută şi-n lacrimi un câştig,
Ea ştie care-i preţul, nu valoarea,
Şi ne-a lăsat în beznă şi în frig.
Destinul nostru este să trăim doar prin iubire.
♠
Un om fără valori este precum o floare fără petale.
♠
Multe lucruri au doar preţ, nu şi valoare. Tot astfel şi oamenii.
♠
Dacă setea de bani s-ar transforma în sete de cunoaștere, atunci mulți ar deveni atotștiutori. Din păcate, goana după bani şi putere înseamnă degradarea fiinţei umane. În prezent decurge un maraton al risipitorilor în care mulţi aleargă orbiţi să stăpânească banul. Dar banii deţin acel vicleşug prin care îţi pot acapara simţurile. Şi oamenii sunt vicleni, însă banul întrece omul în viclenie.
Invidia este acea strălucire a privirii care ascunde întunecime. Când se întâlneşte întunericul minţii cu întunericul sufletului se declanşează un conflict interior puternic. Şi i-as spune războiul din întuneric. Acesta nu face altceva decât să degradeze fiinţa umană aruncând-o pe căile risipirii.
Invidioşii se vor matematicieni. Ei calculează îndeaproape bunurile altora folosind teoremele întunericului. Dar rezultatele lor nu pot avea exactitate fiindcă ei lucrează cu neştiinţa. Dacă ştiinţa lucrează cu precizie şi corectitudine şi are ca destinaţie adevărul şi lumina, invidia lucrează cu necinste şi are ca destinaţie neadevărul şi întunecimea.
Corupţia
Să furi e un păcat, se știe,
Dar cel ce fură-i liniștit
Și-atunci lipsit de modestie
Dă lecții omului cinstit.
