Să vină iarna
Să vină iarna ca o evadare
Şi ca un dor curat de absolut,
Trimite, Doamne, cerul în ninsoare
Şi-n puritatea lui un început.
strofe deosebite
Fără simţuri
Nu auzim natura cum ne strigă,
Nici ploaia care cere ajutor,
Suntem un zgomot surd care intrigă
La toamnă într-un mod asurzitor.
Gramatica firii
Gramatica umană e profundă:
Un simplu trecător a fost sau este
O parte de vorbire într-o rundă
Şi la final ajunge o poveste.
Cărţi pe foc
Hai să dăm cărţile pe faţă
Când paginile plâng şi ard:
Păi fir-ar şcoala ei de viaţă,
Să lege cărţile de gard?
Boala dorului
Voiam să ştii că dorul nu mai poate,
Voiam să-ţi spun că dorului i-e rău,
L-am internat în clinicile toate,
Dar vrea ca tratament zâmbetul tău.
Beethovian
E toamnă-n ochii mei şi-o nostalgie
Se-aşează lăcrimând pe un pian,
Resping oricare leac şi terapie
Şi vă privesc în stil beethovian.
Aş da orice
Aş da orice să fie numai pace
Şi să dispară boli şi suferinţi,
Dar cum să vindec suflete sărăce
În care nu e loc nici de părinţi?
Ne cheamă marea
Ascultă cum te strigă marea,
Întregul cer o ocroteşte,
Netulburată e chemarea
Care-n amurguri străluceşte.
Identitate
Mă-ntorc la tine, poezie,
Şi simt că m-am întors acasă,
Doar cerul poate să descrie
Ce lacrimă mi-a fost aleasă.