Ploi de dor
În ochii primăverii sunt numai ploi de dor
Şi omul redevine un simplu spectator.
Amurgul strigă vara în mod impunător,
Dar ea rămâne taina din focul tuturor.
poezii melancolice
Ce vremuri
Ce vremuri, ce tristeţe e în toate,
Şi primăvara ne-a dezmoştenit
Şi am ajuns să bem singurătate
Dintr-un pahar adânc şi urgisit.
Misterul timpului
E timpul să vorbim şi despre timpuri,
Tu, om, ce nu ai timp, eşti pasager,
Şi rătăceşti tardiv prin anotimpuri
Să desluşeşti al clipelor mister.
Să vină iarna
Să vină iarna ca o evadare
Şi ca un dor curat de absolut,
Trimite, Doamne, cerul în ninsoare
Şi-n puritatea lui un început.
Gramatica firii
Gramatica umană e profundă:
Un simplu trecător a fost sau este
O parte de vorbire într-o rundă
Şi la final ajunge o poveste.
Prea mult, prea puţin
Prea mult ne întristăm de neajunsuri
Şi prea puţin naturii îi zâmbim,
Prea mult ne agităm pentru răspunsuri
Şi prea puţin de cer ne amintim.
