Misterul timpului

E timpul să vorbim şi despre timpuri,
Tu, om, ce nu ai timp, eşti pasager,
Şi rătăceşti tardiv prin anotimpuri
Să desluşeşti al clipelor mister.

E numai timp în doruri şi-n privire,
E numai timp în soare şi ninsori,
Tu, om, ce nu ai timp de nemurire,
O clipă doar în suflet o măsori.

Cât timp vei strânge vise şi speranţe,
Cât timp vei crede-n cer şi primăveri,
Tu, om, ce nu ai timp de doleanţe,
Învaţă despre Mâine de la Ieri.

E numai timp în mare şi poeme,
E numai timp în lacrimi şi dorinţi,
Tu, om, ce nu ai timp pentru devreme,
Eşti clipa neuitării din părinţi.

Cât timp vei strânge toamne şi iertare,
Cât timp vei crede-n ploaie şi în cer,
Tu, om, ce nu ai timp de-o-mbrăţişare,
Ai să-nţelegi ce-nseamnă efemer.

E numai timp în oameni şi tăcere,
E numai timp în veri şi în iubiri,
Tu, om, ce nu ai timp, dar vrei putere,
Opreşte-te o clipă s-o respiri.

Cât timp vei strânge ierni şi neputinţe,
Cât timp vei crede-n oameni şi dureri,
Tu, om, ce nu ai timp de năzuinţe,
Învaţă despre Astăzi de la Ieri.

E timpul să vorbim şi despre timpuri,
Tu, om, ce nu ai timp, eşti pasager,
Cât vei mai rătăci prin anotimpuri
Fiind, de fapt, al clipelor mister?

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Muzica timpului.