Muzica timpului

Ce muzică e-n timpul care trece,
Viorile se roagă-n efemer
Şi-aş vrea să fiu un ceas care să plece
Să ia cel mai puternic somnifer.

Ce muzică e-n ora lui devreme,
Ce muzică e-n ora lui târziu
Şi-aş vrea să fiu o clipă în dileme
Şi însăşi gara clipei vreau să fiu.

Ce muzică e-n timp, până la sânge,
Chitările se tânguie de dor
Şi-aş vrea să fiu un sunet care plânge,
Să-nchiriez cu ora un fior.

Ce muzică e-n timpul care zboară,
Orchestrele din ceruri se întrec
Şi-aş vrea să fiu o ploaie într-o vară
Şi marea la tot ceasul s-o petrec.

Ce muzică e-n timpul care curge,
Doar neuitarea-ngheaţă pe-un pian
Şi-aş vrea să fiu o toamnă ce parcurge
Amurgurile fiecărui an.

Ce muzică e-n timpul care doare,
Zăpezi de clipe intră la vocal
Şi-aş vrea să fiu o ultimă ninsoare
Pe tot minutul scrisă magistral.

Ce muzică e-n ora lui devreme,
Ce muzică e-n ora lui târziu
Şi-aş vrea să fiu un ceas care se teme
Să bată ca o inimă-n pustiu.

Ce muzică e-n timpul care trece,
Viorile se roagă-n efemer
Şi-aş vrea să fiu un ceas care să plece
Având iubirea propriu-i somnifer.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Cântecul vieţii.