În ochii tăi
În ochii tăi e vis şi e speranţă
Şi toamna unui dor nevinovat,
În ochii tăi e cer şi siguranță
Şi iarna unui zbor nevindecat.
creaţii literare
Puterea de a merge mai departe
Dintre toate puterile din lume cred că puterea noastră interioară este cea mai mare. Iar ea înseamnă credinţă, iubire şi nădejde. Acestea ne conferă tăria şi forţa de a trece prin lume şi a înfrunta tristeţile, obstacolele şi furtunile care se abat asupra noastră.
Incurabilă
Să vină legi şi hotărâri cu ele,
Niciuna nu mă poate apăra,
Adâncă rană a fiinţei mele,
Eu mor acum spre a mă vindeca.
Cum şi ce arată indiferenţa
Indiferenţa sau nepăsarea este cea mai grea haină pe care o poate îmbrăca omul. Pentru a construi o lume mai bună e nevoie de implicare. E nevoie de suflet şi voinţă. Când acestea lipsesc vorbim de o formă tristă de rătăcire care denaturează fiinţa şi sfidează tot ceea ce o inconjoară: fie că e vorba de frumuseţi, fie că e vorba de suferinţe.
Fără Iubire
Atâtea drepturi sunt pe lume,
Dar unul l-am oprit în piept
Şi-aş fi o umbră fără nume
De n-aş avea întâiul drept.
Cartea, un suflet mereu deschis
Bunicul îmi spunea adesea: Sfântă-i cartea, dar şi sufletul omului. Şi sfinte parcă i-au rămas vorbele. El mi-a insuflat iubirea pentru carte şi mi-a explicat de ce aceasta are o importanţă covârşitoare. Cartea îţi va deschide ochii, dar nu uita să îţi deschizi şi sufletul, mă sfătuia cu înţelepciune.
Regăsiri
Când rătăceşti într-o tristeţe
Şi ochii-ţi sunt de lacrimi grei
Să laşi iubirea să te-nveţe
Cum poţi fi tu lumina ei.
Dor de TeoDORa
Numele tău e dor şi veşnicie,
Un vers bacovian a lăcrimat
Când a plecat la cer o poezie
Cum niciodată n-a mai existat.
Medicamente
S-a instalat o boală gravă
Ce sufletul ne-a schilodit
Şi-a ros în noi ca o otravă,
Dar nu e vreme de bolit.
Frumoși sunt nuferii, dar ei nu pot înlocui o Cetate – interviu cu Poetul Traian Vasilcău
În dialog cu mentorul meu – Poetul și publicistul TRAIANUS (Traian VASILCĂU) din Basarabia