Anotimpul regăsirii
Această toamnă poartă pentru mine
O amintire care nu s-a stins,
Acelaşi dor în iarna care vine
Cu braţele-i de taină m-a cuprins.
creaţii literare
Iertare divină – rugăciune
Ne iartă, Doamne, crunta nepăsare
Care-a sfidat iubiri şi cer şi mare,
Abia acum în frig şi umilinţă
Pământul cere dreptul la căinţă.
Şi nu costa nimic o bucurie,
Dar am trădat această datorie,
Iubirea pentru semeni şi natură
A devenit o jalnică tortură.
Cântec de dor
De-atâta dor şi toamna e bolnavă
Şi m-a privit cu vers bacovian,
Îşi căuta puterea-ntr-o octavă
Şi-a început să cânte la pian.
Sonetul amăgirilor
Crezut-ai tu că timpul ne mai iartă
Iar truda noastră fi-va implinire?
Adânc s-a strecurat o amăgire
Şi nemiloasă vrea să ne despartă.
Două singurătăţi
Două singurătăţi stau într-un dor
Şi toamna le dezbracă de păcate,
E foc şi neuitare-n ochii lor –
Aceasta-i cea mai grea singurătate.
Dreptul la veşnicie
În fiecare zi mi-e dor de tine,
Refuz oricare leac să mă tratez,
Doar tu şi toamna mă mai faceţi bine
Şi-n ochii mei de-a pururi vă păstrez.
Falsitatea : nu sunt fotografi, dar pozează bine
Oamenii sunt trişti şi îngânduraţi. Trec abătuţi pe străzi, cufundaţi în nelinişti şi ignorând ce se petrece în jurul lor. Uită să mai zâmbească şi să se bucure de clipa prezentului. Unde s-au ascuns fericirea şi bucuria vieţii? Cum unde? Pe reţelele de socializare. Aici pluteşte o stare de fericire intensă. E o lume perfectă. Viaţa la superlativ. Oare acesta este raiul?
O singură dragoste
Doar dragostea de care te acuz
Mă poate arunca în suferinţă,
Dar am un singur viciu şi abuz
Şi-n ochii tăi doresc o locuinţă.
Eternitate
Privesc în ochii tăi, eternitate,
Şi văd acelaşi tainic anotimp:
O dragoste mai mare decât toate,
O dragoste ce nu cunoaşte timp.
Frunză verde, dor în vânt
Frunză verde, dor în vânt,
Treci în taină pe pământ
Toamnele să le mângâi
Cu iubirea cea dintâi.