Libertate

Ni s-a făcut un dor de libertate
Că nu-l putem masca în niciun fel,
Am inhalat prea multă nedreptate
Şi facem către ceruri un apel.

Ni s-a făcut un dor aşa, de ducă,
Departe, unde aerul e sfânt,
La sănătoasa gândul o apucă
Să-ajungă la alt capăt de pământ.

Ni s-a făcut un dor de omenie,
Pământul mai respiră sacadat,
E tot mai multă ură şi mânie,
Acestea două ne-au asfixiat.

Ni s-a făcut un dor aşa, de viaţă,
Că venele şi oasele ne dor,
De focul ei chiar sângele îngheaţă
Căci omul a ajuns un cascador.

Ni s-a făcut un dor de libertate,
De oameni, de lumină şi de cer
Dar câtă vreme nu-i umanitate
Şi omul va rămâne prizonier.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Măşti.