Totul sau nimic
O biata inimă mai bate,
De restul lumii mă dezic,
Sunt multe pierderi vinovate,
Dar fără tine n-am nimic.
expresii literare
Contestare la efemeritate
De-atâta foc şi neputinţă
Trimit un vers până la cer,
Şi cum e, Doamne, cu putinţă
S-accept cuvântul „efemer”?
De ce ne risipim
Aceasta-i trista risipire
Şi sângeroasa condamnare:
Nu poate clipa să respire
În cursa fără staţionare.
Identitate
Mă-ntorc la tine, poezie,
Şi simt că m-am întors acasă,
Doar cerul poate să descrie
Ce lacrimă mi-a fost aleasă.
Străinătate
Acasă nu-i doar un cuvânt,
E cel mai sacru legământ.
Străinătate, boală grea,
Departe e inima mea.
Vindecare
Această noapte permanentă
Din care vreau a evada
M-a transformat în pacientă
Şi boala n-o mai pot sfida.
Sentiment
Umblau tristeţi prin ploi şi vânt,
Umblau cu toamna pe pământ,
Cerşeau puteri şi tratament
Când au văzut un sentiment.
Întoarcerea la emotie
Să ne întoarcem la emoţie aşa cum ne-am întoarce acasă după lungi drumuri şi rătăciri. Cred că aceasta este cea mai frumoasă regăsire. Goana după lucruri nesemnificative ne-a împins pe cărări sumbre. Am uitat ce înseamnă să trăieşti cu adevărat. Am uitat de puterea simplităţii şi de rostul nostru pe pământ. Să fim emoţie, să reaprindem emoţia şi să o oferim. Aceasta este viaţa.
Dreptul la poezie
Eu n-am avut nici pledoarie
Când cerul mi-a trimis mandate:
M-a condamnat la poezie,
O simt în pieptul meu cum bate.
Taina luminii
Eu din Lumină îmi fac casă
Şi-n mine Plânge Dumnezeu,
Nu ştiu o taină mai frumoasă,
În versul ei renasc şi eu.