Dor suprem
Dorurile nu mă pot ucide,
Dorurile nu mă pot seca,
Tu eşti dorul care va decide
Câte patimi poate vindeca.
Dorurile vor să îmi dea pace,
Rănile din piept nu înţeleg,
Dorurile nu se pot preface,
Tu eşti rana dorului ce-l leg.
Dorurile ştiu numai de tine,
Dorurile nu ştiu cine-s eu,
Vreau să te zidesc între destine
Dor suprem al sufletului meu.
Dacă v-a plăcut această poezie, mai puteţi citi şi Catrene de dor.
Târziu înlăcrimat — Alexandra Mihalache
21 martie 2018 @ 11:40
[…] Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi şi poezia Dor suprem. […]
Sonet melancolic — Alexandra Mihalache
30 martie 2018 @ 18:47
[…] Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Dor suprem. […]
De dorul tău — Alexandra Mihalache
13 mai 2018 @ 19:10
[…] Dacă v-a plăcut această poezie, mai puteţi citi şi Dor suprem. […]
Mi-e dor de noi — Alexandra Mihalache
16 iunie 2018 @ 13:00
[…] v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Dor suprem şi De dorul […]
Umblă dorul — Alexandra Mihalache
18 martie 2019 @ 19:30
[…] Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Dor suprem. […]
Câte ninsori — Alexandra Mihalache
11 decembrie 2019 @ 18:31
[…] Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Dor suprem. […]
Fără leac — Alexandra Mihalache
13 iunie 2021 @ 14:54
[…] Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi şi Dor suprem. […]