Catrene de dor

Nu toate dorurile dor,
Nu toate poartă câte-o rană,
Există doruri care vor
Să se aşeze-ntr-o icoană.

Dorurile vor să îmi dea pace,
Rănile din piept nu înţeleg,
Dorurile nu se pot preface,
Tu eşti rana dorului ce-l leg.

Atâtea inimi strâng în vise
Poeme de lumini nescrise
Şi doar un dor în piept îmi bate
Să scrie-n vers eternitate.

Mi-e dor de ochii tăi şi de ninsoare.
Mi-e dor de cerul unei nopţi de vară,
De zorii care cântă la vioară,
De răsăritul cufundat în mare.

Din toate tainele din lume
Pe una ne-ncetat o chem,
Dar mama n-are doar un nume,
Ea este dorul cel suprem.

Aş vrea să văd părinţi cu bucurie
Care s-au vindecat de prea mult dor,
Aş vrea să văd copii la datorie,
Iar toate-acestea într-un sfânt decor.

Lucrare grafică reprezentativă realizată de artistul Mihai Catruna

Dacă v-au plăcut aceste catrene de dor, mai puteţi citi şi

Lacrima dorului-catrene.