Lacrima dorului – Catrene

Doar taine se ascund între priviri,
Buzele noastre s-au făcut zăpadă,
De dorul tău şi-al primei amintiri
O lacrimă din ceruri vrea să cadă.

♣

Câte doruri se destramă,
Câte nasc și câte pier
În a timpului aramă
În al veșniciei cer?

♣

Mi-e dor de-o ploaie de lumini pe seară,
De toamna care freamătă cu-ardoare,
De valuri care tremură sub soare,
Mi-e dor de clipe dragi, de-odinioară.

♣

Spre ţărmul de regrete se răsfiră
Un curcubeu în versul din demult,
Mai am un ultim dor care respiră
Şi doar de glasul lacrimii ascult.

♣

Departe ești și-mi plâng singurătatea,
Durerii mele nu-i mai caut leac,
Atât de mult mă strânge libertatea
Dar tu rămâi departe, în alt veac.

♣

Privesc lumina serii care tace
Şi dorurile-mi zboară către cer,
Iar amintirea-n rouă se preface,
Sunt lacrimi care niciodat` nu pier…

♣

În lumina unei stele
Ieri un vis se legăna
Şi din dorurile mele
Doar o haină-şi împletea.

♣

Dacă inima ți-e stâncă
Şi privirea asfințit,
Într-o lacrimă adâncă:
De ce, oare, te-am iubit?

♣

Cea din urmă privire,
Cea din urmă chemare,
Cea din urmă iubire,
Cea din urmă ninsoare…

Catrenele fac parte din volumul Între cer şi pământ.

Dacă v-au plăcut aceste catrene de dor, mai puteţi citi şi

Catrene de singurătate.