Alean

Pe un drum ţesut de stele
Ieri un vis se legăna
Şi din dorurile mele
Încă-o haină-şi împletea.


Iar pe ţărmul amintirii
Valurile unui vis
Sapă-n bolta nemuririi
Al durerilor abis.

Lângă stânca unei temeri
Doar un vis mă aştepta
Şi purta pe ai săi umeri
Cerul care lăcrima.

Am sorbit apoi din lacrimi
Chiar privirile adânci
Şi-un izvor străin de patimi
Ce mă cheamă lângă stânci.

Pe un drum ţesut de rouă
Azi un vis mai tremura,
Şi-a-nceput, Doamne, să plouă
Doar cu foc în urma mea!

Poezia face parte din volumul Între cer şi pământ.

Dacă v-a plăcut această poezie, mai puteţi citi Lacrima dorului-catrene.