Incurabilă
Să vină legi şi hotărâri cu ele,
Niciuna nu mă poate apăra,
Adâncă rană a fiinţei mele,
Eu mor acum spre a mă vindeca.
poezii triste de dragoste
Tristeţile
Tristeţile nu pot să se despartă,
Sunt două anotimpuri care vor
Durerea şi eternul să împartă
În casa lor de taină şi de dor.
Dreptul la veşnicie
În fiecare zi mi-e dor de tine,
Refuz oricare leac să mă tratez,
Doar tu şi toamna mă mai faceţi bine
Şi-n ochii mei de-a pururi vă păstrez.
De n-ar plânge şi pădurea
De n-ar plânge şi pădurea
Ochii tăi n-ar şti să-mi dea
Un amurg fără de nume
Care-n cer ar lăcrima.
Redeșteptând iubirea
În ceața depărtării din sufletele noastre,
În doruri necuprinse, pierdute-n destrămare,
Ai regăsit speranța iluziei albastre
Zbătându-se în pieptul lovit de remușcare.
Amintire şi poveste
Acelaşi cântec de vioară
Şi ochii tăi m-au condamnat
Să nu mai ştiu de nicio vară,
Sunt doar un dor abandonat.
Tăcere în lacrimi
A lăcrimat tăcerea dintre noi
Şi-a despletit o ramură de toamnă,
Tu mă priveşti cu ochi ‘‘străini şi goi’’,
Iar ei la neputinţă mă condamnă.
Mi-e dor de noi
Mi-e dor de noi, aceia care
Eram şi răni şi vindecare,
Eram şi iarnă şi poveste,
Şi ploi şi melodii celeste.
Amintire şi rană
M-ai îmbrăcat în dor şi neputinţă,
M-ai dezgolit de ierni şi primăveri;
Tu eşti o rană în a mea fiinţă
Şi-această rană sângeră de ieri.
Condamnaţi la tăcere
Tăcerea noastră spune multe
Şi ne minţim fără regrete,
Dar tu eşti vinovatul care
A înnoptat printre secrete.