Amintire şi poveste

Acelaşi cântec de vioară
Şi ochii tăi m-au condamnat
Să nu mai ştiu de nicio vară,
Sunt doar un dor abandonat.

A lăcrimat o amintire
În care te-ai adăpostit
Şi-n înserarea din privire
Cu lacrima te-am învelit.

Doar cerul îţi şedea sub frunte
Când în amurguri te-a descris,
Zăpezile păreau mărunte,
Iar ochii tăi- văpăi de vis.

Acelaşi cântec pentru tine
Şi o poveste cum n-a fost,
Poate-o fi rău, poate-o fi bine,
În lacrimă ai adăpost.

Dacă v-a plăcut această poezie, mai puteţi citi Amintire şi rană.