Ce înseamnă pace

Pacea vine din interior. Nu o căuta în afară, spunea profund Buddha. Încercând să definesc pacea, m-am oprit la acest mesaj înțelept prin care ni se expune faptul că pacea este o stare de armonie interioară. Dar cum putem dobândi această stare prețioasă? Cum putem simți puterea ei binefăcătoare?

Să ne imaginăm că suntem într-un casă întunecată  unde căutăm o ieșire spre lumină. Așa cum ajungem uneori în viață din pricina grijilor, tristeților, fricilor, resentimentelor și lipsei de iubire. Sunt câteva uși care se pot deschide spre lumina păcii. Trebuie doar să conștientizăm care sunt și să ne deschidem și noi sufletul o dată cu ele.

O altă cugetare înțeleaptă spunea că pacea o facem doar cu dușmanii. Prin urmare, trebuie să conștientizezi care sunt aceștia. Vina, regretul, frica, resentimentele și lipsa de iubire sunt cele mai sumbre trăiri și, prin urmare, cei mai aprigi dușmani. Și, din nefericire, adesea, cel mai mare dușman al tău ești chiar tu însuți. Dar, pentru toate există un leac și acesta se află în puterea și ființa noastră.

În primul rând, putem afla pacea prin iertare. Întotdeauna iertarea este cea care ne vindecă sufletul și ne oferă frumoasa pace interioară. Asta pentru că iertarea este eliberare și balsam pentru suflet. Cel mai frumos cadou pe care îl poți oferi ție și celuilalt. Iertarea este și iubire de sine, pentru că atunci când o oferi, îți oferi ție lumină și te cureți interior de tot ceea ce te-ar putea dezechilibra. Pentru că te dezleagă de stările negative care te-ar putea prăbuși și te înalță ca ființă spre un alt nivel mai profund. Prin iertare, sufletul tău se purifică și cunoaște orizonturi luminate în care cântecul păcii se aude memorabil. Iartă din toată inima și vei simți cum pacea inundă sufletul tău ca o binecuvântare.

Să te ierți și să faci pace cu tine însuți poate fi cea mai grea provocare a vieții. Dar și cea mai importantă lecție. Vina, de pildă, este una dintre cele mai dure trăiri care te poate zgudui sufletește. O povară care te îngenunchiază. Nu e simplu să te ridici din vină, dar primul pas e să îți asumi că orice ființă greșește și să îți promiți ție că vei fi mai bun de acum încolo. Lasă vina în trecut, ea nu aparține prezentului. Nu orice greșeală mai fi poate fi reparată și trebuie să înțelegem că unele lucruri nu se mai pot schimba. Regretul, de altfel, vine din trecut și ne împiedică să avem pace. Un alt dușman pe care trebuie să îl așezăm într-un loc în care nu ne mai poate răni. Un suflet încătușat de vină și regrete nu va putea cunoaște pacea.

Învață să te ierți și pe tine însuți pentru a primi pacea interioară. Oferă-ți lucruri simple, dar pline de profuzime, caută iubirea în tot ce este frumos, păstreaz-o mereu în suflet și ai credința ca ea te va purta mereu pe drumuri de liniște și lumină.

Uneori, primim lovituri atât de grele din partea altora încât simțim că nu îi putem ierta, orice ar fi. E adevărat că se petrec fapte peste puterea noastră de iertare. În aceste cazuri, e nevoie de conștientizare. Că Dumnezeu E în tot și toate, că nimic nu se petrece la întâmplare. Că sunt lecții de viață importante care au venit cu un scop. Și trebuie să apelăm la iertarea divină. Să ne rugăm pentru cei răi, ca Domnul să le lumineze sufletul și gândurile, așa cum Iisus A Grăit în momente de durere extremă: Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!

“Nu avem nevoie de arme si de bombe pentru a aduce pacea, ci de dragoste si compasiune” spunea profund Maica Tereza. Aceste două trăiri unice, dragostea și compasiunea, sunt definitorii pentru pace. Cât timp dragostea este în noi și o revărsăm către ceilalți prin toate formele, atunci putem îmbrățișa pacea. O putem găsi în ochii unui copil fiindcă inocența mereu emană pace. O putem atinge în natură, unde se îmbracă în mai multe simboluri. O floare, un izvor, munții, marea, sunt simboluri în care pacea și-a făcut casă și ne cheamă să o vizităm. Iar simbolul absolut de pace este cerul. Albastru infinit care reunește toate legile universale unde putem evada într-o liniște monumentală. În artă mai putem simți pacea. Într-o poezie, în muzică, pictură, sculptură și dans, pacea ia forme sensibile și unice care ne pot vindeca sufletul. Și, nu în ultimul rând, în rugăciune și iubirea pentru aproapele nostru. Rugăciunea creează o energie extraordinară, în care trăirea atinge înălțimi absolute și poate călători oriunde, către oricine. Cât de profundă e pacea din ochii părinților și a celor dragi, dar și celor nevoiași. Prin milostenie, putem aduce pacea și altora, primind la schimb o energie vindecătoare, de binecuvântare.

Putem găsi pacea prin alungarea fricilor și gândurilor negative. Deși frica este o stare firească, omenească, ea poate fi alungată prin conștientizare că nimic nu e cert și nimic nu e permanent. Trebuie să izgonim aceste stări întunecate, privindu-le ca pe un dușman căruia îi spunem cu convingere: Lasă-mă în pace! Să ne fie teamă doar de noi înșine că ne putem face rău și trebuie să avem curajul de a înfrunta orice obstacol al vieții. Dar asta doar prin puterea credinței. Problemele vin și trec, banii vin și pleacă, oamenii vin și pleacă, însă Dumnezeu va rămâne mereu și credința e cea care ne dă echilibru.

Frica și grijile exagerate ne pot induce panica, o stare foarte nocivă pentru trup și suflet. Deși o considerăm greu de controlat, sunt câteva maniere prin care îi putem da pace. Un medic deosebit, cardiolog, a vorbit despre cât de toxică e panica pentru noi, mai ales pentru inima noastră. Și a explicat, totodată, ce e panica. Ea vine din timpuri străvechi în care omul simțea sau vedea un pericol, de pildă un animal sălbatic. Primul instinct era acela să fugă din calea primejdiei. Și cam asta ne-a sfătuit să facem pentru a ne liniști. Când simțim momente de panică, mișcarea este esențială. Sigur că găsim și plante în natură care au această putere binefăcătoare de a ne liniști. Și, nu in ultimul rând, rugăciunea. În momentele de temeri, să privim spre cer și Dumnezeu cu încrederea că așa cum au venit, greutățile vor și dispărea.

Fericirea înseamnă liniștea sufletului. De aceea, omul care a învățat să fie fericit este cel care are pace în suflet și înțelepciune în gând. Cel care iubește, iartă și crede. Cel care își eliberează sufletul de poveri. Cel care dăruiește cu iubire și celorlalți din ce are. Cel care alină suferința celor mai triști. Cel care are curajul să meargă mai departe.

Nu există pace fără credință. Așadar, acolo unde este Dumnezeu e pace, iubire și nădejde. În toate frumusețile universale stă o oază de pace, trebuie doar să ne deschidem sufletul și să primim puterea ei  unică.

Aș vrea ca pacea să răsară în gândurile noastre precum o floare de argint și neliniștile să dispară în labrintul vremii.Să nu mai fie întristări și pacea să lumineze în zări când cerul lăcrimează cu iubire și iertare.

Pacea este o stare supremă a sufletului. De aici și expresia suflet împăcat. Nu e nimic mai luminat decât un suflet scăldat în pace. De aceea, și pentru cei ce părăsesc această lume ne rugăm să se odihnească în pace. Pentru că, dincolo de timp și spațiu, dăinuiește pacea. Cea mai prețioasă comoară din adâncurile noastre.

Dacă v-a plăcut acest eseu mai puteți citi Când ne vorbește liniștea.