Când îţi vorbeşte liniştea

Linişte…Ascultă ce are de spus liniştea. Cred că merită să aibă ultimul cuvânt.
Dacă s-ar întrupa liniştea, îmi imaginez că ar fi un copil în ochii căruia se oglindeşte siguranţa, libertatea şi armonia universului. Un copil care zâmbeşte cu bucurie deplină şi care-şi deschide braţele să cuprindă toate frumuseţile din lume. Un copil care aleargă fără temeri spre porţile fericirii. Să redevii copil nu e niciodată târziu. Să te descalţi de griji şi nelinişti şi să dansezi pe muzica regăsirii este o stare tulburător de frumoasă.

Care sunt factorii care perturbă liniştea interioară? Cine sau ce o depărtează de noi? Cred că în primul rând noi înşine suntem cei care o alungă atunci când ne construim propriile nelinişti în care ne cuibărim. Sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Schopenhauer: Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipseşte.

Gândurile tale sunt cele care construiesc linişti sau nelinişti prin maniera în care priveşti o situaţie. Tot ca exemplu poate fi şi un pahar umplut pe jumătate cu apă. Unii îl privesc ca fiind pe jumătate gol, alţii ca fiind pe jumătate plin. E vorba de a vedea lipsurile sau ceea ce există. Uneori din cauză că rămâi focusat asupra golului,  uiţi de ceea ce există cu adevărat. E drept că viaţa e un drum spre împlinire şi cauţi mereu să îţi umpli golurile fie ele sufleteşti, fie de altă natură, însă câteodată îţi creezi nelinişti din inconştienţă. Cred că e necesar să cauţi frumosul care deja există şi să-l laşi să îţi mângâie golurile interioare. Liniştea nu înseamnă absenţa grijilor, ci aşezarea lor în sertarul potrivit astfel încât să îţi păstrezi stabilitatea lăuntrică. Ca părinte manifeşti griji faţă de copilul tău, însă, cu toate astea, trebuie să acţionezi în aşa manieră încât să nu-şi tulburi interiorul.

Grafică Mihai Cătrună
Grafică Mihai Cătrună

Un alt factor care îţi poate alunga liniştea este nesiguranţa. Aceasta vine din trecut prin amintiri, în prezent se manifestă prin griji, iar lipsa de speranţă se concentrează pe viitor. Nesiguranţa te poate dezechilibra întrucât lucrează cu stări care izgonesc liniştea. Anumite amintiri îţi pot tulbura interiorul, la fel şi grija şi lipsa de speranţă. Dezamăgirile din trecut pot instala teama în tine, iar lipsa de speranţă deja sugrumă încrederea. Dar ce înseamnă siguranţă şi cine o deţine? Certitudinea există doar în ştiinţele exacte şi în ceruri, noi cred că ne îngrijorăm pentru aspecte care e firesc să nu îmbrace haina siguranţei. Desigur că nimic nu e sigur dacă vorbim de lumea exterioară. Dar dacă vorbim de iubire şi credinţă, ele sunt siguranţa lumii tale interioare prin care poţi respira linişte.

Din cauza goanei după bani şi putere, lumea îşi pierde echilibrul şi pacea. Când ne războim pentru lucruri fără însemnătate, atunci vătămăm acest univers şi îi tulburăm pacea. Jimi Hendrix sublinia frumos condiţia păcii în univers: Când puterea dragostei va copleşi dragostea de putere atunci lumea va cunoaşte pacea.

Dacă în loc de violenţă şi mânie am răspunde cu înţelegere şi iubire, atunci am semna pentru pace. Pacea este singura muzică în care se poate odihni universul. Dacă înlăuntrul fiecăruia dintre noi ar cânta pacea, atunci ea s-ar transforma într-un cântec al armoniilor universale. Pace în lume înseamnă armonie, dar această armonie presupune întâi de toate pace interioară. Liniştea este cea mai înaltă formă de pace interioară şi conditia dintâi care încheagă pacea exterioară, la fel şi iubirea.

Tulburările interioare sunt determinate de anumite stări care îngenuchiază liniştea, iar acestea sunt: violenţa, mânia, invidia şi orgoliul nemăsurat. Violenţa este o armă  care vatămă atât liniştea interioară, cât şi cea exterioară, anume pacea din univers. Mânia alungă şi ea sentimentul de linişte la fel ca invidia care înseamnă un război interior fără sens. Când nu ierţi, adăposteşti resentimente înlăuntrul tău şi acestea sunt tocmai cele care îţi vatămă liniştea.

Cei care sunt eliberaţi de resentimente îşi află cu siguranţă pacea.
Buddha

Iertarea este calea de a elibera aceste resentimente şi doar prin ea sufletul poate cunoaşte liniştea.

Semnificaţiile liniştii sunt: armonia, echilibrul interior, iertarea, purificarea, regăsirea şi redefinirea. Factorii care determină liniştea sunt: siguranţa prin încredere şi credinţă, iubirea, sănătatea, libertatea, dreptatea, meditaţia. Dacă nu apelăm la aceşti factori pentru a ne salva liniştea, atunci este aproape imposibil să o mai atingem.

          Cea dintâi condiţie a fericirii este liniştea sufletului, afirma Nicolae Iorga. Într-adevăr, starea de fericire este condiţionată de liniştea sufletului, iar starea de tristeţe înseamnă prezenţa unor nelinişti care îngrădesc armonia interioară. Frumoasă şi simbolică este şi definiţia lui Nicolae Steindhert care consideră liniştea şi pacea bunuri supreme. Trebuie să îngrijeşti în mod special aceste bunuri dacă vrei să menţii echilibrul universal.

Un alt factor care consolidează liniştea sufletului cred că este iubirea. Asta pentru că liniştea nu o găseşti în singurătate, ea are ochii şi braţele celui iubit. În absenţa iubirii, universul nostru interior îşi pierde echilibrul. De aceea, singurătatea poate conduce la nelinişti şi zbuciumări lăuntrice. Ileana Vulpescu zugrăvea una din esenţele realităţii în afirmaţia:  O oază de linişte este cred cea mai înţeleaptă dorinţă a omului pentru viaţa lui. Cât de important este să trăieşti măcar în casa ta într-o atmosferă de armonie sufletească! Cred cu tărie în aceste vorbe înţelepte întrucât într-o relaţie este primordial să se instaleze acest factor numit linişte. Poate că la exterior nu se poate instala prea uşor liniştea, însă măcar în intimitatea ta simţi nevoia să atingi această stare.

Totuşi, nu cred în starea permanentă de linişte. Ea rămâne doar la stadiul de ideal fiindcă în acest univers te poţi confrunta şi cu alţi factori care îţi vatămă liniştea şi care nu depind de voinţa ta. Însă e important să te concentrezi asupra a ceea ce te poate linişti măcar temporar. E important să te regăseşti şi să-ţi menţii echilibrul interior prin diferite căi. E drept că necazurile care se abat asupra noastră ne pot tulbura serios şi găsirea liniştii poate fi una dintre cele mai dificile situaţii. Însă îmi amintesc o povestioară interesantă. Un om a fost întrebat de vecini cum reuşeşte să îşi păstreze liniştea, iar răspunsul lui a fost memorabil. În fiecare dimineaţă când se trezeşte priveşte cerul. Atâta timp cât îl poate vedea, îl poate simţi. Iar de acolo se revarsă liniştea supremă.

Dacă vrei să duci o viaţă liniştită, ancorează-te de un scop şi nu de oameni sau obiecte.
Einstein

Cei care te înconjoară pot periclita liniştea ta interioară prin diferite căi şi acestea presupun, evident, un comportament neadecvat şi lipsa educatiei sau a caracterului. Însă atunci când te încrezi într-un ideal sau dai scopuri vieţii tale, altfel eşti motivat de a-ţi îngriji şi păstra liniştea interioară pentru a-ţi atinge idealul.

Război există doar în mintea şi sufletul nostru. Restul sunt confruntări. Şi dacă din aceste confruntări lipseşte violenţa, atunci se poate instala pacea. Dacă te hrăneşti cu linişte contribui la armonia universală.

Adevărata pace este precum un muzeu în care ne odihnim privirile liniştindu-ne simţurile. Încrederea şi pacea sunt două valori în raport de interdependenţă. Dacă în suflet porţi încredere, raţiunea îşi găseşte pacea. Dacă sufletul este împăcat, gândurile tale capătă încredere.

Echilibrul universal este semnat de pace. Echilibrul nostru interior este semnat de linişte. Suntem frânturi din cartea universală care determină un deznodământ al piesei în care purtăm nişte roluri. Dacă înveţi să asculţi liniştea şi să trăieşti prin ea, poţi readuce echilibrul acestei lumi. Nu există o cale către pace. Pacea e calea, afirma memorabil Gandhi.

Templul liniştii poate fi zguduit de actele sau stările noastre negative. De aceea, trebuie să ai mare grijă de cuvântul tău care va da naştere unor fapte. Ia aminte la sfatul înţelept dat de Charles Bukowski:  Niciodată să nu distrugi cu cuvintele ceea ce ai creat cu liniştea.