Cum să trăieşti

Să nu trăieşti cu temeri, să nu devii ostil,
Să strângi la piept speranţa, să râzi ca un copil.
Să nu renunţi la luptă de vrei să biruieşti,
Să strângi la piept iubirea căci doar atunci trăieşti.

Să-nveţi şi de la oameni, să-nveţi şi de la mări,
Să-alergi spre bucurie, să fugi de întristări.
Să faci mereu din noapte cea mai frumoasă zi,
Să ştii că numai Cerul te poate ocroti.

Să-nveţi şi de la soare, să-nveţi şi de la nori,
Să nu renunţi la visuri şi sfintele valori,
Să faci mereu din iarnă cel mai frumos veşmânt,
Să ştii să porţi lumina oriunde pe pământ.

Să nu trăieşti în grabă, mereu să te opreşti
Să strângi în braţe clipa, să-nveţi s-o preţuieşti.
Să nu renunţi la tine, să nu renunţi la Cer,
Să scrii eternitate în tot ce-i efemer.

Să dăruieşti respect, să dăruieşti iertare,
Să fii un dor adânc şi-o lacrimă din soare,
Să fii mereu iubire şi-atunci vei învăţa
Că viaţa este însăşi puterea de-a-nvia.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Timpul.