Primăvara, un anotimp al sufletului

Anotimpurile sunt confesiuni ale naturii, dar pot fi şi ale sufletului. Primăvara este simbolul renaşterii, iar când ea se regăseşte în suflet şi priviri destănuie fericirea. Nu este doar un anotimp. E o stare, o trăire, un tablou interior.

Când este primăvară în suflet este şi în priviri. Asta fiindcă ochii sunt expresii ale adevărului interior. Ei reflectă ceea ce se ascunde în adâncimile noastre. Dar când este primăvara în noi? Cred că putem recunoaşte uşor primăvara pe chipul oamenilor. Ea este seninătate, bucurie, iubire şi lumină. La fel o putem recunoaşte în noi. E acea stare care ne conferă linişte şi căldură. O strălucire aparte. Când iubim şi simţim că suntem iubiţi atunci cred că ne traversează cea mai frumoasă primăvară. De asemenea, când primim o bucurie din partea celor dragi, când reuşim în ceea ce ne propunem, când admirăm frumuseţile lumii călătorind, când ne despovărăm de griji, când ni se vindecă vreun dor, când ne însănătoşim, când petrecem timpul alături de oameni senini. E foarte important lângă cine stăm pentru că e vorba de atmosfera creată, de starea care ni se transmite, de gânduri şi emoţii. De aceea, trebuie să căutăm compania oamenilor care poartă primăvara cu ei.

Aş vrea să fie mereu primăvară în oameni. Să citesc pe chipurile lor seninătatea şi împlinirea. Lumea ar arăta altfel fiind îmbrăcată în acest unic anotimp. Din păcate, neliniştile, grijile şi alte obstacole cu care ne întâlnim alungă de multe ori primăvara din noi. Oricât de greu ar părea drumul nostru, cred că trebuie să ne reamintim că noi înşine ne putem construi o primăvară. Chiar şi din amintiri şi doruri. Trebuie doar să avem piesele necesare. Iar acestea presupun stări şi emoţii frumoase, dar şi chipurile celor pe care pe îi purtăm în suflet. Să nu uităm că şi speranţa este una dintre semnificaţiile primăverii. Să nu ne despărţim nicicând de ea. Ea ne întreţine focul existenţei şi fără ea multe drumuri se închid. Dacă nu avem speranţă ne vom închide în noi, vom rămâne fără ambiţii şi idealuri, departe de bucurii şi împliniri. Departe de primăveri.

Cunoşti primăvara doar după ce cunoşti iarna. De multe ori trecem prin ierni cumplite şi aşteptăm cu nerăbdare să reapară în viaţa noastră primăvara. Şi atunci îi înţelegem cu adevărat puterea şi lumina. Atunci când renaştem. Când ne ridicăm după multe încercări şi tristeţi şi soarele ne mângâie din nou. E momentul când primăvara îşi spune cuvântul în fiinţa noastră.  Dar, cum spuneam, să nu ne pierdem niciodată speranţa. Doar ea ne poate ajuta să readucem soarele în viaţa noastră. Speranţa, iubirea şi credinţa sunt temelia primăverii. Iar răbdarea şi perseverenţa sunt stâlpii progresului.

Iubiţi, speraţi, credeţi şi luptaţi mereu pentru a păstra sau a readuce primăvara în voi. Staţi lângă oameni care emană primăvara. Căutaţi liniştea şi libertatea. Călătoriţi şi admiraţi lumea. Regăsiţi-vă în frumuseţile naturii. Zâmbiţi mai des şi găsiţi putere în tot ceea ce vă înconjoară. Numai aşa veţi purta cu voi primăvara în suflet şi priviri.