Plouă în suflet
Un nor s-a risipit în zare,
Amurgul a lăsat scântei,
O lacrimă acum dispare
Lăsând un cer în ochii mei.
strofe frumoase
De ce ne risipim
Aceasta-i trista risipire
Şi sângeroasa condamnare:
Nu poate clipa să respire
În cursa fără staţionare.
Suveniruri
Ce mai faci, copilărie,
Ce mai faci, adolescenţă?
Nu am altă terapie
Şi vă cer corespondenţă.
Taina luminii
Eu din Lumină îmi fac casă
Şi-n mine Plânge Dumnezeu,
Nu ştiu o taină mai frumoasă,
În versul ei renasc şi eu.
Cum să trăieşti
Să nu trăieşti cu temeri, să nu devii ostil,
Să strângi la piept speranţa, să râzi ca un copil.
Să nu renunţi la luptă de vrei să biruieşti,
Să strângi la piept iubirea căci doar atunci trăieşti.
Fără Iubire
Atâtea drepturi sunt pe lume,
Dar unul l-am oprit în piept
Şi-aş fi o umbră fără nume
De n-aş avea întâiul drept.
Timpul
Timpul ne uneşte, timpul ne desparte.
Timpul stă în nimeni, timpul stă în toate.
Strânge-n braţe clipa şi adânc trăieşte,
Timpul ne desparte, timpul ne uneşte.
Două singurătăţi
Două singurătăţi stau într-un dor
Şi toamna le dezbracă de păcate,
E foc şi neuitare-n ochii lor –
Aceasta-i cea mai grea singurătate.
Sonetul luminii
Cuvântul mi-a fost leagăn şi-alinare,
Iar casa mea e însăşi poezia,
În ochii ei veghează veşnicia
Şi toamna redevine vindecare.
Nemurire
Albe destine îmi croiesc prin mare,
Aştept pe stânca unui dor tardiv,
Acum că timpul suie către soare
Ascund lumina lui într-un motiv.
1 2