Vinovăţie
Amurgul e de vină sau poate-i vina mea,
Trec amintiri în lacrimi şi nu vor dispărea,
Iar cerul se rescrie, ca un poem sublim,
Şi toamnă se numeşte ceea ce noi trăim.
strofe frumoase
Gramatica firii
Gramatica umană e profundă:
Un simplu trecător a fost sau este
O parte de vorbire într-o rundă
Şi la final ajunge o poveste.
Cărţi pe foc
Hai să dăm cărţile pe faţă
Când paginile plâng şi ard:
Păi fir-ar şcoala ei de viaţă,
Să lege cărţile de gard?
Prea mult, prea puţin
Prea mult ne întristăm de neajunsuri
Şi prea puţin naturii îi zâmbim,
Prea mult ne agităm pentru răspunsuri
Şi prea puţin de cer ne amintim.
Inimă şi raţiune
Şi nu le ştie inima pe toate?
Şi ce adâncă-i raţiunea ei,
Este un ceas lăuntric care poate
Îndreptăţi al clipelor temei.
Rai şi iad
În propriul nostru rai sau iad
Se-aud trăirile cum cad,
E raiul sfintelor tăceri
Sau iadul cruntelor dureri.
La bine şi la greu
La bine şi la greu? Hai, doar la bine!
Şi uite-aşa cei mulţi ajung puţini,
S-a terminat petrecerea, străine,
Şi greul te-a lăsat printre străini.
