Pentru cei dragi

Pentru cei dragi avem o datorie:
Cu dragoste oricând a îi păzi,
Să le fim umbră, să le fim tărie,
Şi noaptea pentru ei s-o facem zi.

Pentru cei dragi să n-avem nicio teamă,
Iubirea va învinge negreşit,
Aceste sfinte lacrimi: Tată, Mamă,
Sunt lumea-n care noi ne-am definit.

Pentru cei dragi se face dimineaţă,
În ochii lor lumina e motiv
Şi când vorbim de ei vorbim de viaţă,
Dar voi trăi în noi definitiv.

Pentru cei dragi să fie sărbătoare
Chiar şi când e tristeţe pe pământ,
Doar pentru ei o lacrimă din soare
A devenit supremul legământ.

Pentru cei dragi avem o misiune,
Să învăţăm că timpul e-un reper
Şi numai ei rămân în rugăciune,
Şi numai ei n-au loc în efemer.

Pentru cei dragi mereu e o speranţă,
Orice durere ştim a subjuga,
Nu mai există timp şi nici distanţă
Când dorurile-ncep a se ruga.

Pentru cei dragi să fie primăvară,
Să plouă ca-ntr-un vis cu bucurii,
Pentru că ei sunt clipa cea mai rară
În care cerul lasă mărturii.

Pentru cei dragi o vară nu ajunge,
Ei se transformă-n focul cel suprem,
Şi marea în amurguri se răsfrânge
Prin sângele iubirii ce suntem.

Pentru cei dragi şi toamna va renaşte,
Iar arta va trăi într-un refren
Şi inima oricând va recunoaşte
Că ei sunt gara ultimului tren.

Pentru cei dragi să ningă cu iubire,
Ca o dovadă de neegalat,
Şi inima să bată dând de ştire
Că-n trupul nostru cerul s-a aflat.

Pentru cei dragi avem o datorie:
Să fie numai soare pe pământ,
Căci doar lumina poate să descrie
Un sentiment care devine sfânt.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Averi.