Fericiri

Şi fericirea plânge câteodată,
De fericire pentru cei uniţi,
În suflet este cea adevărată:
De a iubi şi de a fi iubiţi.

Să dăruieşti cuiva o bucurie,
Să fie un alt suflet fericit,
Înseamnă cea mai mare bogăţie
Şi arta de a fi deosebit.

Să ai prieteni, pace, libertate,
Lumină în privire şi-n cuvânt,
Dar fericirea stă şi-n sănătate,
E darul ce mai mare şi mai sfânt.

Din fericire, timpul ne vorbeşte,
Ne-nvaţă despre marile trăiri,
Şi a conchis că omul ce voieşte
Va strânge de la toate fericiri.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Averi.