De post

Cu-o floare nu se face primăvară,
Nici sărbătoarea nu-si găsește rost
Când gândurile nu se luminară
Și doar ce consumăm înseamnă post.

Aici nu-i vorba despre alimente,
Ci despre milă, pace, rugăciuni.
Lumina care dă medicamente
Transformă multe lacrimi în minuni.

Serviți, vă rog, mai multă bunătate
Și renunțați la ură și tupeu,
Să dăm acestui post însemnătate
Ca să-L găsim în noi pe Dumnezeu.

Și sufletul mai caută o hrană,
Și gândul de lumină e-nsetat,
Dar trupul va rămâne doar o rană
Atâta timp cât nu e curățat.

Includeți în meniu și altruismul,
Întindeți mâna celui ce i-e greu,
Veți curăța de boală organismul
Când veți primi în voi pe Dumnezeu.

Să învățăm și despre toleranță,
Că nu există om fără păcat,
Să ne căim de crunta ignoranță
De care, astăzi, ne-am împiedicat.

Să fie tot ce-i sfânt pe farfurie,
Să regăsim al cerului îndemn,
Să alungăm din noi orice furie,
Atunci și postul ne va fi solemn.

Să nu mai fie foc și întristare,
Nici trupul al durerii prizonier,
Eliberarea stă într-o iertare
Așa cum scriu luminile din cer.

Să nu uităm de cei în suferință,
Fără de altul omul este mic,
Fără iubire nu mai e credință
Și fără Dumnezeu nu e nimic.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteți citi Poemul luminii.