Predestinat
Un dor adânc în piept mă doare,
Nicio salvare nu găsesc
Şi am să cad de pe picioare
Cu focul meu neomenesc.
poezii nemuritoare
Trandafirul
Mai am un dor şi o-ntrebare
Când văd un trandafir că plânge:
Există-n lume altă floare
Prin care cerul se răsfrânge?
Cer şi poezie
Există doar un fel de bogăţie:
Ea stă în cer, în inimi şi-n cuvânt,
Iar dragostea e sfânta poezie
Care-a venit din ceruri pe pământ.
Ninsori eterne
Ninge cu tristeţe, ninge cu poeme
Dintr-un cer de taine şi iubiri supreme.
Ninge cu regrete, ninge cu iertare
Dintr-un cer de doruri şi de neuitare.
Cântec ceresc
Deschide poarta cerului şi lasă
Zăpezile să cadă în mister
Şi nu e o iubire mai frumoasă
Ca lacrima plecată de la cer.
Tristeţile
Tristeţile nu pot să se despartă,
Sunt două anotimpuri care vor
Durerea şi eternul să împartă
În casa lor de taină şi de dor.
Eternitate
Privesc în ochii tăi, eternitate,
Şi văd acelaşi tainic anotimp:
O dragoste mai mare decât toate,
O dragoste ce nu cunoaşte timp.
Întâlnire cu Eminescu
Azi mi-a vorbit un înger despre tine,
Lumină sfântă-n bolţi de neuitare
Şi-o lacrimă căzu pe-un ţărm de mare
Durerea noastră vrând să o aline.
Sonetul tăcerilor
De ce iubirea uneori ne doare
Şi lacrime se-ascund între păcate
Când sufletele noastre vinovate
Deplâng lumina într-o inserare?
1 2