Scrisoare de dor
Probabil te-am pierdut şi e târziu,
Probabil m-ai pierdut şi nu e cale,
Dar vreau într-o ninsoare să-ţi mai scriu
Şi-apoi să cad de dorul vocii tale.
versuri de iarnă
Ninsoarea din ochii tăi
În ochii tăi a început ninsoarea
Şi-n ochii mei apune-o rugăminte,
Când iarna ia în braţe jurăminte
Eu voi fi cerul tău şi vindecarea.
Zăpezi de dor
Când toate rănile te dor
Şi nu găseşti o altă cale
Să strângi zăpezile de dor
În tainele privirii tale.
Iarnă, dor şi iertare
Eu am crezut că iarna-i doar poveste,
Dar am aflat că şi iertare este,
Deşi iubeam doar toamna cea de taină
Eu am aflat că iarna e o haină.
Că ea îmbracă rănile şi timpul
Şi numai ea rămâne anotimpul
Cu care ne-nvelim în amintire,
Eu am aflat că iarna-i nemurire.
Ninsori eterne
Ninge cu tristeţe, ninge cu poeme
Dintr-un cer de taine şi iubiri supreme.
Ninge cu regrete, ninge cu iertare
Dintr-un cer de doruri şi de neuitare.
Lumina din poeme
A răsărit lumina în poeme,
Cuvântul se îmbracă în ninsoare
Şi capătă a bolţilor culoare,
Apoi renaşte-n zările supreme.