Scrisoare de dor

Probabil te-am pierdut şi e târziu,
Probabil m-ai pierdut şi nu e cale,
Dar vreau într-o ninsoare să-ţi mai scriu
Şi-apoi să cad de dorul vocii tale.

Probabil nici zăpezile nu ştiu,
Probabil niciun viscol nu mă minte,
Dar vreau într-o ninsoare să-ţi mai scriu
Şi-apoi să cad cu iarna-n crezăminte.

Probabil am uitat să te descriu,
Probabil mă arunci într-o uitare,
Dar vreau într-o ninsoare să-ţi mai scriu
Şi-apoi să cad cu iarna în scrisoare.

Probabil focul tău este pustiu,
Probabil eşti aici şi nu departe,
Dar vreau într-o ninsoare să-ţi mai scriu
Şi-apoi să trec cu iarna peste moarte.

Probabil nu mai sunt, dar o să fiu,
Probabil nu mai eşti, dar fi-vei lege
Şi vreau într-o ninsoare să-ţi mai scriu
Şi-apoi să cad în iernile pribege.

Probabil te-am pierdut şi e târziu,
Probabil m-ai pierdut şi nu e vreme,
Dar vreau într-o ninsoare să-ţi mai scriu
Şi-apoi să cad cu iarna în poeme.

Probabil eşti un cântec ce-l transcriu,
Probabil fără tine nu e iarnă,
Dar vreau într-o ninsoare să-ţi mai scriu:
De dorul tău şi cerul se răstoarnă.

Dacă v-a plăcut acest poem mai puteţi citi De dorul tău.