Sonetul amăgirilor
Crezut-ai tu că timpul ne mai iartă
Iar truda noastră fi-va implinire?
Adânc s-a strecurat o amăgire
Şi nemiloasă vrea să ne despartă.
sonete de dragoste
Sonetul tăcerilor
De ce iubirea uneori ne doare
Şi lacrime se-ascund între păcate
Când sufletele noastre vinovate
Deplâng lumina într-o inserare?
Sonetul inimii
Iubirea e un înger care plânge
Cu lacrime de rouă şi de floare,
Se-nalţă în tăcere către soare
Când bolta de lumină se răsfrânge.
Sonet melancolic
A fost de-ajuns iubirii să-i dau arme
Să lupte-n timp și spațiu. Fără margini
Povestea ta rescrisă-n sfinte pagini
Sub streașina tăcerii veșnic doarme.
Amurg târziu
Te urmăresc să-mi vindec neputința,
De umbra mea nicicând să nu te temi,
Va lăcrima lumina când mă chemi
Şi-ntr-un amurg târziu va sta sentinţa.
O amintire-n negură răzbate
O amintire-n negură răzbate,
Iar noaptea între taine mai sclipeşte.
E ora când iubim dumnezeieşte,
Sub geana ta o lacrimă se zbate.
Iubirea e un vals care pluteşte,
În depărtări albastre tot străbate
Şi-n drumul ei a scris eternitate,
Inimii noastre cerul îi vorbeşte.
Sonet de dor
Mi-e dor de ochii tăi şi de ninsoare.
Mi-e dor de cerul unei nopţi de vară,
De zorii care cântă la vioară,
De răsăritul dezmierdat de mare.
Mi-e dor de-o ploaie de lumini pe seară,
De toamna care freamătă cu-ardoare,
De valuri care tremură sub soare,
Mi-e dor de clipe dragi, de-odinioară.