Sonet divin
Când dorurile vor a ne ucide
Şi iarna se retrage-n poezie
Eşti candelă cerească, taină vie,
O rugă a zăpezilor candide.
sonete frumoase
Sonetul amăgirilor
Crezut-ai tu că timpul ne mai iartă
Iar truda noastră fi-va implinire?
Adânc s-a strecurat o amăgire
Şi nemiloasă vrea să ne despartă.
Sonetul luminii
Cuvântul mi-a fost leagăn şi-alinare,
Iar casa mea e însăşi poezia,
În ochii ei veghează veşnicia
Şi toamna redevine vindecare.
Sonetul credinţei
Cine-a sfinţit cuvintele în stele
Şi le-a sudat în tainele iubirii
De-au plâns înfriguraţi şi trandafirii
Cu patima unei dorinţi rebele?