Sonet divin

Când dorurile vor a ne ucide
Şi iarna se retrage-n poezie
Eşti candelă cerească, taină vie,
O rugă a zăpezilor candide.

Rămâi etern o sfântă mărturie,
Doar pentru tine cerul se deschide
Şi-n ochii tăi abisuri translucide
S-au contopit să scrie veşnicie.

Tu te înalţi spre zările de pace,
Doar liniştea cea pură-mbrăţişezi,
Iar drumul tău în stele se preface

Şi simt cum în tăcere ne veghezi.
O punte de azur se va desface
Lângă Lumină-n veci să te aşezi.