Cântec ceresc

Deschide  poarta cerului şi lasă
Zăpezile să cadă în mister
Şi nu e o iubire mai frumoasă
Ca lacrima plecată de la cer.

Nu-i cântec mai senin decât iubirea,
Nu-i cântec mai curat între iertări,
Şi cântă la vioară nemurirea,
Iar un pian atinge neuitări.

Nu-i cântec mai frumos ca o ninsoare,
Nu-i cântec mai senin între-amintiri
Şi cântă cu lumini şi vindecare
Un cer de sfinte lacrimi şi iubiri.

Deschide poarta cerului şi lasă
Secundele să plângă-n efemer
Şi nu e o iubire mai frumoasă
Ca lacrima plecată de la cer.

Dacă v-a plăcut această poezie, mai puteţi citi şi Sonet ceresc.