Identitate
Mă-ntorc la tine, poezie,
Şi simt că m-am întors acasă,
Doar cerul poate să descrie
Ce lacrimă mi-a fost aleasă.
poezii de meditatie
Regăsiri
Când rătăceşti într-o tristeţe
Åži ochii-Å£i sunt de lacrimi grei
Să laşi iubirea să te-nveţe
Cum poţi fi tu lumina ei.
Clipele
Clipele sunt taine şi tăcere
Åži rescriu un cer de amintiri,
Clipele sunt doruri ÅŸi putere
Åži rescriu eternele iubiri.
Frunză verde, dor în vânt
Frunză verde, dor în vânt,
Treci în taină pe pământ
Toamnele să le mângâi
Cu iubirea cea dintâi.
Manifest
Hai să vorbim de timp şi nepăsare,
Şi de aceste răni care ne dor,
Hai să vorbim de vieţi şi vindecare
Åži de aceste visuri care mor.
E casa noastră numai necredinţă
Şi-n ea se lasă frig şi s-a-nnoptat,
Acum se strigă ultima dorinţă,
Acum vedem cum ne-am executat.
Sonetul luminii
Cuvântul mi-a fost leagăn şi-alinare,
Iar casa mea e însăşi poezia,
În ochii ei veghează veşnicia
Åži toamna redevine vindecare.
Nemurire
Albe destine îmi croiesc prin mare,
Aştept pe stânca unui dor tardiv,
Acum că timpul suie către soare
Ascund lumina lui într-un motiv.
Umanitate
Priviţi, vă rog, cum trece nepăsarea
Şi caută şi-n lacrimi un câştig,
Ea ştie care-i preţul, nu valoarea,
Şi ne-a lăsat în beznă şi în frig.
ÃŽntre alb ÅŸi negru
Să zugrăveşti prin umbre o lumină
Iar din lumini să şlefuieşti o umbră
E arta pură, forma ei divină,
Şi arta niciodată nu e sumbră.
Inimă şi dor
Atâtea inimi ce suspină,
Atâtea doruri fără vină,
Atâtea glasuri de vioară,
Atâtea lacrimi ce coboară.
1 2