Catrene despre timp şi viaţă

 Să prinzi în palme-o clipă de iubire
Și să devii prin ea nemuritor
Înseamnă să trăiești vremelnicia,
Dar nu mai ești un simplu trecător.

Să porţi cu tine doruri şi credinţă,
Pe  cerul altei vieți apoi să scrii
Înseamnă să trăiești vremelnicia,
Dar veșnic într-o inimă să fii.

Să strângi la piept lumina de la ceruri
Şi doar în dorul ei să locuieşti
Înseamnă că trăind vremelnicia
Ai învățat de-a pururi să iubești.

Vieţii mele de i-aş da o toamnă
Care plânge-n frunze arămii
Veşnicia care mă condamnă
Ar urca la cer verbul a fi.

Viaţa noastră cântă la chitară,
Dorul ei pe corzi alunecând,
Verbul a trăi nu vrea să moară
Şi  renaşte-n stele tremurând.

Timpul ne uneşte, timpul ne desparte.
Timpul stă în nimeni, timpul stă în toate.
Strânge-n braţe clipa şi adânc trăieşte,
Timpul ne desparte, trupul ne uneşte.

Ce-i pasă timpului de noi,
Ce-i pasă clipei de-amăgire,
Ce-i pasă vântului de ploi
Dacă nu plouă cu iubire?

Dacă v-au plăcut aceste catrene, mai puteţi citi şi

Catrene de iubire şi dor.