Vise, lacrimi şi taine-catrene

Spune-mi, mare fără teamă,
Unde piere al tău glas
Şi când valul tău ne cheamă
Câte clipe ne-au rămas?

♠

Spune-mi, cer fără de margini,
Unde duce lumea ta?
Lasă-mi sfintele imagini
Pe un nimb de catifea.

♠

Un nor s-a risipit în zare,
Amurgul a lăsat scântei,
O lacrimă acum tresare
Şi se ascunde-n ochii mei.

♠

Clipe-au înghețat în stele
Conturând nemărginiri,
Se strecoară prin inele
Focuri ce aprind iubiri.

♠

Iubind trăim prin flori din catifele
Parfum necontenit de fericire,
Adâncurile scrie-vor în stele
Și prinde-vor în cercuri nemurire.

♠

Câte inimi se înalță
Câte zboară, câte vin
În a vremii rezonanță
În al cerului senin?

♠

Albe destine îmi croiesc prin mare,
Aştept pe stânca unui dor  tardiv,
Acum că timpul suie către soare
Ascund  lumina lui într-un motiv.

♠

A mai apus o stea între speranțe,
Adoarme țărmul  mării legănând;
Ascult în temeri fine rezonanțe,
Amurgul mă cuprinde fremătând.

Catrenele fac parte din volumul

Anotimpurile sufletului

Dacă v-au plăcut aceste catrene, mai puteţi citi şi

Catrene despre timp şi viaţă.