Fărădelege

 

De frigul tău nu vreau a mă mai teme,
Tu m-ai rănit cu legile supreme
Şi dacă poţi, acum, mai dă o lege
Tăcerea dintre noi să se dezlege.

De frigul tău  se-ascunde-o amăgire,
Dar nu te strig, ar fi nelegiuire.
De ce m-ai condamnat la neputinţă
Fără să ai a cerului sentinţă?

De frigul tău se leapădă o taină,
Lumina mi-este  pavăză şi haină,
Dă-i lacrimii puterea de-a-nţelege
Că inima supune orice lege.

Dacă v-a plăcut această poezie, mai puteţi citi şi Fără glas.