Lacrima luminii

Eu locuiesc în lacrima luminii
Şi n-aş putea nicicând să o trădez,
E vina ta, îţi sângerează spinii,
Dar vrei la rana lor să-ngenunchez.

Ai dus o luptă aprigă şi tristă,
Te-ai folosit de arme nefireşti,
Dar n-ai ştiut că gloria există
Doar în adâncul celui care eşti.

Ţi-ai mângâiat orgoliul şi dorinţa,
Ai contestat iubirea pe pământ,
Acum te-mbrăţişează neputinţa
Doar din adâncul celei care sânt.

Eu locuiesc în lacrimă de stele,
Lumina lor ai vrut să o trădezi,
Dar tu eşti iarna existenţei mele
Şi te predau eternelor zăpezi.

Dacă v-a plăcut această poezie, mai puteţi citi şi Fărădelege.