Ai locuit
Ai locuit o vreme într-un gând
Şi era pace, linişte, lumină,
Dar ai plecat de-acolo prea curând
Lăsând în urmă doar tristeţi şi vină.
Ai locuit o vreme-n sinea mea
Şi era soare, tihnă, împlinire,
Dar ai fugit apoi făr `a lăsa
Măcar un bob curat de nemurire.
Ai locuit o vreme-n suflet pur
Şi era cald, senin ca primăvara,
Dar ai plecat făr` să priveşti în jur
Fără să vezi cât mi-e de grea povara!
Poezia face parte din volumul Între cer şi pământ
Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Lacrima luminii.