Înălţare prin Cuvânt
Doamne, Cartea Ta mi se deschise,
Ceru-ntreg în palme s-a răsfrânt,
Mâinile sunt veşnicii nescrise,
Mă-nchin lumii Tale prin Cuvânt.
Doamne, calea Ta e o lumină,
Paşii mei sunt rugă pe pământ,
Timpul meu grăieşte fără vină
Şi-mi găsesc tăcerea în Cuvânt.
Şi mă-nalţ numai prin el, Părinte,
Slavă Ţie, sfânta mea sorginte!
Poezia face parte din volumul Între cer şi pământ
Dcă v-a plăcut această poezie despre credinţă, puteţi citi şi poezia Mai priveşte, Doamne, către noi
Cine-a sfinţit cuvintele în stele — Alexandra Mihalache
10 martie 2018 @ 19:28
[…] Înălţare prin Cuvânt […]
Când speranţa se destramă — Alexandra Mihalache
3 mai 2018 @ 13:11
[…] Dacă v-a plăcut această poezie, mai puteţi citi şi Înălţare prin Cuvânt. […]
23 februarie 2019 @ 23:41
Multumim suflet frumos?