Când speranţa se destramă

Când speranţa se destramă
Şi te lasă pustiit
Tu priveşte către soare
Şi renaşte-n răsărit.

Când durerea te doboară
Şi ţi-e pasul ostenit
Tu priveşte către stele
Cum se-aprind în infinit.

Când tristeţea te-nrobeşte
Şi te-mpinge în păcat
Tu priveşte către Domnul
Şi te roagă ne`ncetat.

Tu priveşte către ceruri
Când simţi-vei că ţi-e greu,
Mângâiat vei fi pe tâmple
Doar de Bunul Dumnezeu.

Poezia face parte din volumul Între cer şi pământ.

Dacă v-a plăcut această poezie, mai puteţi citi şi Înălţare prin Cuvânt.