O speranţă

O speranţă, vă rog, numai una mai cer,
Dar ea nu e aici, stă-n lumina din Cer.
O speranţă, vă rog, numai una implor,
Căci aici pe pământ nu e prim ajutor.

O adresă nu am, altă casă nu ştiu,
Eu aici locuiesc: într-un dor timpuriu.
O reţetă nu am, alte leacuri nu sunt,
Dar le caut în Cer, ele nu-s pe pământ.

O dorinţă mai am, este singurul foc,
Dar ea zboară în Cer, în lumini are loc.
O putere mai am, este singurul glas,
Dar ea nu e aici şi în Cer a rămas.

O speranţă, vă rog, numai una implor
Dar ea nu e aici, stă-n lumina din dor.
O speranţă, vă rog, numai una mai cer,
Dar ea nu-i pe pământ. Ea înseamnă doar Cer.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi şi Când speranţa se destramă.