Rondelul tristeţii
Mi-e sufletul de pace însetat,
E doar singurătate și zăpadă,
Când iarna într-un dor s-a îmbrăcat
O lacrimă din ceruri vrea să cadă.
More →
poezii despre Dumnezeu
Când speranţa se destramă
Când speranţa se destramă
Şi te lasă pustiit
Tu priveşte către soare
Şi renaşte-n răsărit.
Ce suferinţă mai ascunzi în pleoape
Ce suferinţă mai ascunzi în pleoape
Şi câte nopţi pierdut-ai în negare
Când lacrimile-ţi spun fără-ncetare
Că haina pocăinţei nu te-ncape?
Tu caută a Cerului iertare,
Să-ţi fie zborul taină peste ape
Şi-n ochii trişti dureri de vor să sape
Să le dezlegi mereu prin înălţare.
Mai priveşte, Doamne, către noi
Mai priveşte, Doamne, către noi,
Ochii noştri de lumină-s goi
Am ajuns străini, săraci şi reci
Umbre fără viaţă pe poteci.
Mai priveşte, Doamne, către noi
Lacrima să-Ţi cadă printre ploi
Şi la ceas de seară  să cobori
Să reverşi lumina între nori.
Aspiraţie
Fă-mă, Doamne, râu de stele
În păduri, spre răsărit,
Și din gândurile mele
Câmp de floare împletit.
Fă-mă, Doamne, râu de vise
Între stânci să odihnesc
Și în nopțile aprinse
Doar prin Tine să trăiesc.
Poemul luminii
A coborât din cer lumina
Şi-acum îşi cere adăpost,
ÃŽn suflete se-ascunde vina,
Doar clipa tace fără rost.
Umbla lumina să se-mbrace
În haina sfântă din cuvânt,
Dar sufletele sunt sărace
Şi nu mai ştiu ce-nseamnă sfânt.
Înălţare prin Cuvânt
Doamne, Cartea Ta mi se deschise,
Ceru-ntreg în palme s-a răsfrânt,
Mâinile sunt veşnicii nescrise,
Mă-nchin lumii Tale prin Cuvânt.