Mai priveşte, Doamne, către noi
Mai priveşte, Doamne, către noi,
Ochii noştri de lumină-s goi
Am ajuns străini, săraci şi reci
Umbre fără viaţă pe poteci.
Mai priveşte, Doamne, către noi
Lacrima să-Ţi cadă printre ploi
Şi la ceas de seară să cobori
Să reverşi lumina între nori.
Mai priveşte, Doamne, către noi
Şi ascultă ruga de apoi:
Mângâie durerea, Tu, Cel Sfânt,
Vindecă-ne rana prin Cuvânt.
Umbre fără viaţă pe poteci,
Am ajuns străini, săraci şi reci,
Ochii noştri de lumină-s goi.
Mai priveşte, Doamne, către noi!
Poezia face parte din volumul Între cer şi pământ
Dacă v-a plăcut această poezie despre credinţă, puteţi citi şi poezia Aspiraţie.
8 februarie 2018 @ 5:15
Sunt coplesita de talentul cu care manuiesti versul, de mesajele pe care le transmiti, de sentimentele candide pe care le transpui in versuri, ce mai, intr-un cuvant esti magnifica! Mult succes!
8 februarie 2018 @ 13:34
Vă mulţumesc din suflet. Mă bucur mult că vă plac şi apreciez susţinerea dumneavoastră. Cele mai frumoase gânduri.
Înălţare prin Cuvânt — Alexandra Mihalache
10 martie 2018 @ 19:30
[…] Mai priveşte, Doamne, către noi […]