Ce suferinţă mai ascunzi în pleoape
Ce suferinţă mai ascunzi în pleoape
Şi câte nopţi pierdut-ai în negare
Când lacrimile-ţi spun fără-ncetare
Că haina pocăinţei nu te-ncape?
Tu caută a Cerului iertare,
Să-ţi fie zborul taină peste ape
Şi-n ochii trişti dureri de vor să sape
Să le dezlegi mereu prin înălţare.
Privirea o ridică şi aspiră,
Corola de lumini ce te-a străpuns
Prin ochii neputinţei se răsfiră
Dar ţie o petală ţi-e de-ajuns
Ca să mângâi cea mai gingaşă liră
În care nemurirea s-a ascuns.
Poezia face parte din volumul Între cer şi pământ