Sonet de dor

Mi-e dor de ochii tăi şi de ninsoare.
Mi-e dor de cerul unei nopţi de vară,
De zorii care cântă la vioară,
De răsăritul dezmierdat de mare.

Mi-e dor de-o ploaie de lumini pe seară,
De toamna care freamătă cu-ardoare,
De valuri care tremură sub soare,
Mi-e dor de clipe dragi, de-odinioară.

Şi focul care arde mă frământă,
Am ostenit în haina de mister,
Doar stelele şi luna mai cuvântă

Iar eu privesc aievea către cer.
În noaptea asta o lumină sfântă
Va îmbrăca tabloul efemer.

Sonetul face parte din volumul Între cer şi pământ.

Dacă v-a plăcut acest sonetşi recitarea lui, mai puteţi citi şi asculta Recitarea Fără tine