Fără tine

Eu fără tine nu aș fi nimic
Și totul eu pot fi numai cu tine,
În lipsa ta și visele se sting,
Lumea din ochii tăi îmi aparține.

Eu fără tine cum aș mai zbura
Clipe să prind, arzând spre nemurire?
Numai cu tine mă pot înălța
Către un veac al inimii, iubire.

Eu fără tine nu văd răsărit
Căci soarele îl regăsesc prin tine
Și aș apune-n cerul azurit
Stingând văpaia ce mă întreține.

Fără de tine n-ar fi nici o stea,
Lumina către noapte nu înoată,
Un cer senin al dorului de  nea
De printre neguri fost-a să mă scoată.

Eu, fără tine, cum să mă compun
Când tu ești temelia vieții mele?
Eu , doar cu tine,  pot să fiu imun
La patime și suferințe grele.

Și fără tine lumea n-o-nțeleg,
Când doar prin tine rostul se arată,
Adânc, eu de iubirea ta mă leg
Căci tu ești pentru mine lumea toată.

Și fără tine să rămân, de-ar  fi,
Să rătăcesc mereu în astă lume,
Aș pierde toate sensurile vii
Și-aș deveni o umbră fără nume…

Dacă v-a plăcut această poezie, mai puteţi citi şi poezia Cu tine.

Poezia face parte din volumul Anotimpurile sufletului
Interpretarea versurilor de către artistul folk Eugen Stan se regăseşte aici: