În lipsa ta

Când tu lipseşti nici visele n-au stele,
Iar timpul mă condamnă la dureri,
Un singur foc al existenţei mele
Mă lasă fără vară şi puteri.

Când tu lipseşti nici toamna n-are casă,
Iar iarna a plecat în suferinţi,
Un singur foc din toate mă apasă
Şi strâng la piept eterne rugăminţi.

Când tu lipseşti şi clipele-s străine
Şi nu găsesc în soare nici-un rost,
Dar mi-amintesc că tu trăieşti în mine
Şi-acolo ţi-e eternul adăpost.

Dacă v-a plăcut această poezie, mai puteţi citi şi Fără tine.

Recitarea poeziei o găsiţi aici: