Amurg târziu

Te urmăresc să-mi vindec neputința,
De umbra mea nicicând să nu te temi,
Va lăcrima lumina când mă chemi
Şi-ntr-un amurg târziu va sta sentinţa.

Iar focul ni-l vom stinge peste vremi
În care leagăn ne va fi dorinţa,
Purta-voi între pleoape suferința,
De stânca unui dor să te rezemi.

În ochii mei va curge înserarea,
Te voi privi cu temeri şi mister,
În ochii tăi va plânge neuitarea

Şi-mi vei găsi tăcerile sub cer.
Iar umbra mea să-ţi fie vindecarea,
Doar un amurg de toamnă îţi mai cer.

Dacă v-a plăcut această poezie, mai puteţi citi şi Târziu înlăcrimat.