De n-ar plânge şi pădurea

De n-ar plânge şi pădurea
Ochii tăi n-ar şti să-mi dea
Un amurg fără de nume
Care-n cer ar lăcrima.

De n-ar fremăta pădurea
Toamna n-ar mai şti să-mi dea
Amintirile rămase
Care-n cer ar lăcrima.

De nu te-ar chema pădurea
Paşii tăi s-ar îndrepta
Spre tăcerile albastre
Şi doar eu aş lăcrima.

Poezia face parte din volumul Între cer şi pământ
Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi şi Amurg târziu.