Amurg şi dor

Amurgul scrie-n cer poeme
Şi doar de ochii tăi mi-e dor,
Dar ştiu că va veni o vreme
Când voi fi iar lumina lor.

Mai plânge-un vers în neuitare,
Iar vara n-o mai regăsesc,
Ea a rămas în ochii care
Cu un amurg mă pedepsesc.

Şi vine toamna lângă mine,
Atât de tristă şi de grea,
Ca un poem despre destine
Care rămâne-n sinea mea.

Cu toată lacrima cerească
În care toamna s-a-mbrăcat
Tăcerea ta o să privească
Un dor cum n-a mai existat.

Poate atunci vei înţelege
Ce-a scris amurgul într-un dor,
Că ne-a lăsat în cer o lege
Şi un poem nemuritor.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Amurg târziu.