Redeșteptând iubirea

În ceața depărtării din sufletele noastre,
În doruri necuprinse, pierdute-n destrămare,
Ai regăsit speranța iluziei albastre
Zbătându-se în pieptul lovit de remușcare.

Ca păpădia smulsă de-a vântului aripă,
Ca norii ce brăzdează în zări adânci, pribege,
Iubirea nerostită din lanțuri cere-o clipă
Dorind cu disperare noi patimi să închege.

Zadarnic amintirea încearcă să deștepte
Dorințe adormite în umbra nerăbdării,
Implor iubirea noastră în taină să aștepte
Şi dorul să vegheze în ochii neuitării.

Poezia face parte din volumul Anotimpurile sufletului
Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Între zi şi noapte